Psihologii care lucrează cu persoane aflate in situații de criză trebuie să răspundă rapid la problemele cu care acestea se prezinta. Decizii critice, de care poate depinde in mod fundamental evoluția clientului, trebuie luate pe moment.
Clinicienii aflați in astfel de situații trebuie să fie conștienți de faptul că unii clienți care se afla în criză depun un ultim efort de a solicita ajutor și, prin urmare, pot fi extrem de motivați să încerce ceva diferit. Din acest motiv, o astfel de situație poate fi si o oportunitate de a maximiza efectul pozitiv al unei intervenții, atâta vreme cat psihologul se centrează pe problemele prezente, sugerează teluri si modalități alternative de coping, dezvolta o relație terapeutica buna si evaluează corect potențialul de auto-vătămare al clientului.
Este vital să se identifice problema principală pentru care clientul cere ajutor si sa se stabilească in mod colaborativ obiectivele pe termen scurt ale intervenției. Prin natura lor, intervențiile de criză implică identificarea modalităților de coping deficitare si înlocuirea lor cu modalități de coping mai bune.
